DEPENDENŢA DE JOCURILE DE NOROC


Dependenţa de jocurile de noroc

În prezent, în România, sunt aproximativ 1,5 milioane de jucători, din care 10% devin dependenţi.

 Există doua tipogambling 2logii ale persoanelor care sunt interesate de jocurile de noroc:

  •   persoane care joacă responsabil, pentru distracţie şi amuzament, care sunt capabile să se oprească dacă au pierdut suma alocată jocului;
  •  persoane care dezvoltă o patologie în ceea ce priveşte jocul compulsiv, ce se transformă în dependenţă.

Problematica jocului compulsiv

Persoana care dezvoltă o dependenţă de jocuri de noroc, fie că este vorba de ruletă, aparate (păcănele), pariuri, zaruri sau orice altă formă, deprinde nevoia de a juca sume din ce în ce mai mari pentru a simţi o stare de excitabilitate. Este acea stare de “rush”, o stare de agitaţie psiho-motorie ce se instalează în urma consumului abuziv.

Jocul aduce cu sine o stare de excitaţie şi euforie, iar imposibilitatea de a juca atrage după sine fenomene de sevraj (depresie, anxietate, etc), fenomene asemănătoare sevrajului din consumul de droguri sau alcool. Pierderea unei sume de bani este urmată de un nou joc, şi aşa se instalează lanţul vicios al adicţiei.

Jucătorul dezvoltă comportamente disfuncţionale, începe să îi mintă pe cei din jurul său în legătură cu pierderile, se izolează, rupe comunicarea cu exteriorul, în cazuri frecvente apărând situaţii de furt, delapidare sau alte comportamente ilegale pentru a face rost de bani în scopul de a juca din nou. În timp apar deficienţe inter-personale, eventual pierderea oportunităţilor profesionale sau a locului de munca.

Jocul patologic este o tulburare de control a impulsului.gambling

 Problema principală nu este jocul propriu-zis, ci timpul petrecut în exces cu astfel de activităţi, cât şi pierderea în mod constant a unor sume importante de bani.

În patologia adicţiilor, cea mai mare rată de sinucideri apare în dependenţa de jocuri de noroc.

Este nevoie de tratament psihoterapeutic în dependenţa de jocurile de noroc dacă persoana în cauza nu reuşeşte în mod repetat să îşi controleze comportamentul, are nevoie de a juca sume tot mai mari sau nu se poate opri înainte de a pierde sume considerabile.

La fel ca şi în dependenţa de alcool sau droguri, în sfera jocului de noroc patologic, apare fenomenul de toleranţa şi de multe ori, jucătorul are nevoie de a creşte “doza”, adică amplificarea comportamentului pentru a obţine acea stare de bine.

 

DEPENDENŢA DE JOCURI DE NOROC SE POATE TRATA!gambling recovery

Împreună putem găsi strategii prin care să creştem gradul de conştientizare a efectelor negative ale jocului de noroc compulsiv. Împreuna, putem favoriza un joc responsabil, joc ce creează plăcere şi distracţie, fără să existe efectele nocive ale comportamentelor disfuncţionale asociate jocului compulsiv.

 

Sigla site 3

ÎNŢELEGEREA ABUZULUI DE DROGURI ŞI A ADICŢIEI


drug-addictionMulți oameni nu înteleg cum și de ce alte persoane devin dependente de droguri. O presupunere greșită, dar des întâlnită, este aceea că persoanele dependente nu au principii morale sau voință și că ar putea să renunț la consum printr-o simplă schimbare de comportament. În realitate, dependența de droguri este o boală complexă și pentru a renunța este nevoie de mai mult decât de bune intenții și voință. Renunțarea la droguri devine dificilă, pentru cei care își doresc acest lucru, deoarece acestea produc modificări în creier ce încurajează consumul compulsiv. Mulțumită descoperirilor științifice, am aflat mai multe despre modul în care acționează drogurile și că tratamentele împotriva dependenței pot avea succes, pentru a-i ajuta pe oameni să înceteze consumul și să aibă o viață productivă.

Abuzul de droguri și dependența au consecințe negative asupra individului și a societății.

continue reading

MELOTERAPIA


meloterapie

          În tratamentul adicţiilor, melo-terapia este recomandată ca o modalitate adjunctă, cu grad mare de adaptabilitate, în abordarea holistică de tratare a adicţiilor (James, 1988a; Treder- Wolff, 1990a).
          Terapia prin muzică se desfasoară în două abordari: terapia activă (clienţii folosesc instrumente muzicale în desfăşurarea diferitelor exerciţii terapeutice, sub coordonarea terapeutului) şi terapia pasivă (exerciţii terapeutice care includ audiţie muzicală).
          Melo-terapia se adresează atât adicţiei ca atare, cât şi afecţiunilor secundare, cauzate de consum, având capacitatea de a se plia pe o mare varietate de obiective individuale ale clienţilor. Terapia prin muzică vine în întâmpinarea principalelor probleme ale persoanelor dependente: explorarea sentimentelor şi emoţiilor, lipsa stimei de sine, dificultatea de a petrece timpul liber în mod constructiv sau pierderea identităţii de grup, ajutând la spargerea tiparelor de comportament adictiv.
Meloterapia are un impact puternic asupra clientului, atât prin caracterul social al muzicii, prin mesajul muzical cât şi prin asocierile interioare pe care clienţii le realizează cu diferite melodii sau stiluri muzicale.
Terapia prin muzică facilitează recunoaşterea unor probleme şi credinţe comune, deschizând căi de comunicare necesare atât pentru interacţiunea în grup, cât şi pentru dezvoltare personală. Procesul melo-terapeutic vine în sprijinul clienţilor, îmbunătăţind clădirea relaţiilor inter-personale, exprimarea sinelui, gândirii creative, alegerea comunicării în pofida izolării şi conştientizarea problemelor consumului în pofida negării.
În tratamentul adicţiilor, terapia prin muzică are aduce multiple beneficii:

  •  Îmbunătăţirea percepţiei emoţiilor şi distrugerea mecanismelor de apărare
    Emotiile şi trăirile persoanelor depedente sunt, de multe ori, un mister şi pentru ele însele. Deseori, persoanele cu adicţii dezvoltă mecanisme psihologice de apărare care includ raţionalizarea (falsa justificare a unor atitudini, credinţe sau comportamente inacceptabile, spre a le face tolerabile pentru propria persoană), minimalizarea, manipularea, proiecţia (atribuirea responsabilităţii pentru diferite situaţii neplăcute sau stresante unor factori externi – “destin”, “ceilalţi”), minciuna sau negarea. Terapia prin muzică s-a dovedit a fi extrem de eficientă în ruperea acestor mecanisme de apărare, mai mult având rolul de a ajuta clienţii în recunoaşterea şi conştientizarea emoţiilor.
  • Promovarea auto-conştientizării şi exprimării sinelui
    Exprimarea emoţiilor, a sentimentelor şi a trăirilor interioare pe care persoanele dependente învaţă să le recunoască şi să le conştientizeze reprezintă un pas important în câştigarea auto-conştientizării şi în asumarea responsabilităţii pentru propria dependenţă şi pentru procesul de recuperare. Meloterapia oferă oportunitatea evocării emoţiilor într-un mediu constructiv, permiţând individului să se exprime prin proiectarea în muzică. De asemenea,prin analiza versurilor clienţii pot învăţa noi strategii de comunicare şi pot recepta validare pentru propriile emoţii.
  • Creşte coeziunea grupului şi interacţiunile inter-personale
    Un element cheie în programul de tratament al dependenţelor este dezvoltarea unei interacţiuni de grup pozitiv. În etapele iniţiale ale terapiei, clienţii pot avea tendinţa de izolare de grup, cauzată de lipsa de încredere în persoanele din jur sau de inabilitatea acestora de a interacţiona cu alte persoane. Participarea clienţilor în grup poate fi limitată de fazele iniţiale de negare a problemei (precontemplare). Meloterapia este modalitatea principală de angajare în tratament, de comunicare cu ceilalţi membri ai grupului prin intermediul muzicii.
    O varietate de activităţi melo-terapeutice poate consolida unitatea grupului, facilitând totodată abilitatea clienţilor de a utiliza grupul pentru propria recuperare
  • Facilitarea relaxarii şi reducerea stresului
    Comportamentul adictiv şi recuperarea sunt în strânsă legatură cu managementul stresului prin două aspecte:

(a) comportamentul de dependenţă poate fi cauzat sau exacerbat de incapacitatea de adaptare la situaţiile de stress

(b) îmbunătăţirea abilităţilor de relaxare ajută clienţii în menţinerea abstinenţei (James, 1988b).

          Tehnicile de melo-terapie pot ajuta clienţii în identificarea situaţiilor de risc, stresante pentru propria persoană. Mai mult, clienţii se angajează într-o relaţie mutuală în scopul creării de strategii pentru managementul stressului. În grupurile de melo-terapie, clienţii învaţă tehnici active de relaxare. Melo-terapeutul poate ajuta clienţii să folosească muzica (atât prin ascultare, cât şi prin învăţarea unui instrument) ca activitate de relaxare prin care clienţii işi pot petrece timpul liber în mod constructiv.

 

Sigla site 3

ART TERAPIA


artterapie2

Art terapia (terapia prin artă)

          Reprezintă un tratament care integrează tehnicile clasice de psihoterapie în procesul creativ al exprimării artistice (Asociaţia Americană de Art Terapie, 2014). Această modalitate de tratament este un element adjuvant extrem de util în tratamentul adicţiilor, fiind eficientă în procesul de reducere a stresului şi a anxietăţii, de rezolvare a conflictelor, de îmbunătăţire a stimei de sine şi a stării de bine, reprezentând o cale pentru dezvoltare personală şi adaptare, pentru dezvoltarea de deprinderi de gestionare a timpului, de formarea de abilităţi şi aptitudini care permit o funcţionare personală flexibilă şi eficientă . Art terapia se bazează pe angajamentul terapeutic, creativ între terapeut şi client, centrat pe procesul de creaţie ca formă de exprimare emoţională. Adesea, terapeutul oferă proiecte artistice specifice, conform planului de tratament special conceput pentru a veni în întampinarea nevoilor individuale ale pacientului, iar alteori procesul de creaţie este liber, spontan. Terapeutul are rolul de a susţine dezvoltarea potenţialului clientului de exprimare.

Rolul terapiei prin artă nu este de a evalua produsul creat din punct de vedere estetic, ci se centrează pe procesul de creaţie, pe experienţa creării ca unealtă pentru dezvoltare personală, transformare, explorare a emoţiilor. Astfel, clientul poate sedimenta informaţiile acumulate în cadrul programului de recuperare.

Mai mult, art terapia aduce beneficii în prevenirea recăderilor, prin vizualizarea de către client a posibililor factori de risc, prin confruntarea posibilelor bariere în calea recuperării, şi in mod special, prin recunoaşterea şi explorarea emoţiilor care reprezintă factori de risc.

Art-terapia este o modalitate de evadare din haos prin regăsirea echilibrului interior, de creştere a participării active şi de angajare în tratament.

Practicarea art-terapiei reprezintă o experienţă plăcută, ce creşte stima de sine a individului, care la nivelul creierului se traduce prin creşterea nivelului de dopamină. Este cunoscut faptul că persoanele dependente au un deficit în secreţia naturală a dopaminei, întrucât creierului îi este dificil să sintetizeze această substanţă în absenţa consumului. Un nivel scăzut de dopamină este asociat cu stări depresive, scăderea puterii de concentrare, dezechilibre emoţionale. Astfel, cu ajutorul beneficiilor art-terapiei, organismul “re-învaţă” să sintetizeze dopamina, acest hormon al fericirii.

Un exemplu de sedinţă de art-terapie:
https://www.youtube.com/watch?v=BN2rTaFUlxs

 

Sigla site 3

COCAINA


          Cocaina este cel mai puternic stimulent al sistemului nervos central, care poate fi găsit în natură. Frecvent, se întâlneşte sub formă de hidroclorit de cocaină, o pulbere cristalină albă, extrasă din frunzele plantei de Erythroxylon coca, care creşte în America de Sud.
Frunzele de coca, supuse diverselor procese de prelucrare chimică dau naştere mai multor derivaţi:
          Clorhidratul de cocaină: este forma principală de consum în Europa, cunoscută popular drept cocaină, ce se prezintă sub forma unei pulberi cristaline, de culoare albă, asemănătoare zăpezii, ceea ce i-a atras si denumirea de “zăpadă” ( pudră, gheaţă, Albă ca Zăpada, etc).
Sulfatul de cocaină (pasta realizată din planta de coca), cunoscut sub denumirea de crack, care se fumează în combinaţie cu tutun sau marijuana.
Cocaina bază: se obţine din clorhidratul de cocaină ( cocaină pudră ) printr-un proces ce cuprinde mai multe etape.

          Cocaina bază şi crackul sunt substanţe toxice cu consecinţe grave asupra consumatorilor. Efectele negative lovesc nu numai pe cei care şi le administrează, ci şi pe familiile acestora, mediul de muncă şi societatea, ca urmare a aparitiei violenţei. Copii sunt adeseori victimele părinţilor toxicomani, fiind afectaţi fie în perioada prenatală, fie ulterior, datorită comportamentului agresiv al celor ce le-au dat naştere.Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consumă, de regulă, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Unii consumatori îşi injectează în mod conştient amestecuri de cocaină şi heroină – aşa-numitul “speed-ball”. Au fost însă înregistrate şi cazuri în care toxicomanilor li s-a vândut “speed-ball” în loc de cocaină pură. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenţa de heroină a consumatorului de cocaină, fără cunoştinţa şi voinţa acestuia.

continue reading

CANNABIS


           Cannabisul este o plantă din a cărei răşină, frunze şi flori se obţin substanţele psihoactive cele mai cunoscute şi mai folosite dintre toate drogurile ilegale. Derivaţii cei mai cunoscuţi ai cannabisului sunt haşişul şi marijuana.

           Haşişul se prepară plecând de la răşina înmagazinată în florile plantei de gen feminin, presată până când devine o pastă compactă, de culoare maro, cu aspect de ciocolată. Concentraţia de substanta activa este superioară celei existente în marijuana, de aceea potenţialul de toxicitate este mai mare. Haşişul este prin definiţie mai puternic (până la 26%) decat marijuana.

           Marijuana se prepară prin măcinarea florilor, frunzelor şi tulpinilor uscate. Ambele preparate se fumează sub formă de ţigări în combinaţie cu tutun blond, purtând denumiri ca: joint, ţigări de haşiş, ţigări de marijuana. Marijuana conţine în mod normal între l şi 5% substanta activa, dar tehnicile moderne de creştere au mărit procentul la 10-15%.
Marijuana este un halucinogen mediu care are efectele antidepresive şi dezinhibitoare ca şi alcoolul, fiind cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi mult mai periculos decât cred cei mai mulţi consumatori.

continue reading

HAŞIŞUL


           Haşişul este răşina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor plantei. Efectele acestuia şi ale uleiului de haşiş sunt aceleaşi cu ale marijuanei, dar ele pot fi mai intense datorită concentraţiei mult mai mari a substanţelor active. Uleiul de haşiş este un produs concentrat ce are conţinut ridicat de THC, care în general variază între 40% şi 90%. HONEY OIL este un tip specific de ulei de haşiş extras din părţile cele mai puternice ale plantei de cannabis. În mod obişnuit, uleiul de haşiş este un lichid negru şi vâscos.

SUBSTANŢE ACTIVE
Tetrahidrocanabinoidele (THC) sunt principalele substanţe psihoactive producând un efect euforic. Alte tipuri de substanţe active provoacă o stare de moleşeala şi meditaţie.

continue reading

OPIACEE – OPIUMUL ŞI SUBSTANŢELE ASOCIATE


OPIUMUL. Cultivarea macului (papaver somniferum), din care se extrage opiumul, se face pe suprafeţe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu şi îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovalară ce conţine seminţele acesteia. În urma unei maturări de circa 10 zile, se recoltează un latex alb, lăptos. Prin uscare, acesta se colorează spre maron şi se întăreşte, dobândind o consistenţă asemănătoare cauciucului. Această formă brută a opiumului se modelează în bulgări sau aşa-numite “pâini”. Culoarea oscilează între maron şi negru. După prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut, injectat sau fumat.
SUBSTANŢE ACTIVE
Opiumul conţine aproximativ 40 de substanţe active diferite, componentul principal fiind morfina.

Sigla site 3

MORFINA


           Morfina este principalul agent activ din opiu, concentraţia sa în extractul de opiu fiind de 8-14%.
FORME DE PREZENTARE:
După extracţie, se prezintă ca o pulbere granuloasă, albă, bej, maroniu sau roz.
EFECTE:
– anulează senzaţia dureroasă;
– efect antitusiv marcant;
– scade temeratura corpului (la doze mari);
– determină bronhospasm (efect pronunţat la astmatici) şi secreţia gastrică;
– creşte tonusul musculaturii stomacului, secreţia pancreatică şi intestinală, scade constipaţia;

continue reading

HEROINA


          Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanţe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu, sunt necesare, în general, doar cunoştinţe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroinei, însă, este în relaţie directă cu priceperea şi experienţa celui care o prepară. In ciuda unor procedee de bază şi a substanţelor chimice obligatorii pentru obţinerea heroinei, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producţie individuale.

continue reading
1 2 3 4

Pin It on Pinterest

Află dacă ai o problemă legată de consum!

Testează-te!

You have Successfully Subscribed!